Tratamentul cu toxină botulinică este recomandat tuturor pacienților pentru care transpirația este un factor constant de disconfort și le influențează în mod negativ calitatea vieții. Efectele injectării toxinei la nivelul zonelor problematice constau în dispariția transpirației și a mirosurilor neplăcute asociate, sporirea confortului pacientului, iar efectul durează aproximativ 6 luni.
Hiperhidroza sau transpirația excesivă este o tulburare des întâlnită in rândul populației generale caracterizată prin transpirație excesivă la nivelul întregului corp, mai des observată la nivelul axilelor, inghinal și la nivelul palmelor si tălpilor. Transpirația excesivă, de cele mai multe ori neinfluențată de căldură sau sport, este un factor de disconfort fizic si psihic constant pentru pacienții ce prezintă aceasta tulburare, putând împiedica sau influența desfășurarea normală a vieții acestora.
În momentul în care temperatura corpului crește, în urma efortului, stresului, mediului ambiant, sistemul nervos, printre alte mecanisme pe care le utilizează pentru a restabili echilibrul, activează glandele sudoripare cu scopul de a răci organismul. În cazul hiperhidrozei, glandele sudoripare sunt hiperreactive (reacționează excesiv la stimuli normali, de altfel), rezultând transpirația excesivă.
Indicațiile, tratamentul și rezultatele
Toxina botulinică utilizată în scop medical este o neurotoxină naturală purificată ce are abilitatea de a bloca temporar receptorii de la nivelul glandelor sudoripare responsabili de stimularea secreției acestor glande, fără să afecteze termoreglarea.
Tratamentul cu toxină botulinică este recomandat tuturor pacienților cărora transpirația excesivă le afectează calitatea vieții și are ca efect reducerea transpirației axilare, inghinale și palmare la peste 90% dintre pacienții tratați. Rezultatele pot fi observate după primele 48-72 de ore de la injectare, iar efectul maximal este înregistrat la 2 săptămâni, însă pacienții trebuie să înțeleagă faptul că această opțiune terapeutică produce doar un efect temporar, durata de persistență a efectului terapeutic fiind între 3-9 luni, și că acțiunea toxinei este locală, la locul injectării și nu la nivelul întregului corp. Treptat, necesarul de toxină botulinică se poate diminua ca urmare a adaptării organismului, distanțând ședințele de tratament.
De asemenea, este important să cunoaștem istoricul medical al pacientului pentru a identifica factori ce contraindică intervenția: unele afecțiuni sistemice se pot ascunde în spatele transpirației excesive, existența unor afecțiuni neurologice sau musculare ( ex. miastenia gravis), infecție sau răceală la momentul consultației, sarcina și alăptarea, tratament cu medicamente antiinflamatoare în curs, alergie la unul dintre componentele utilizate in prepararea toxinei. Înainte de beneficia de tratamentul cu toxină botulinică, este recomandat ca pacienții să nu epileze zonele ce urmează a fi supuse procedurii cu 3-4 zile înainte, întrucât, în acest mod, scade riscul local de infecție locală, respectiv de influențare a rezultatului procedurii.
Pentru a creste confortul în timpul procedurii poate fi aplicată o cremă cu anestezic local (EMLA) cu 30 minute înainte de a injecta produsul. Tratamentul propriu-zis constă în efectuarea de 15-20 de injecții intradermice la nivelul fiecărei zone stabilite, dar acest număr poate varia în funcție de suprafață.
Post-injectare pacienții nu vor masa zona injectată pentru următoarele 24h pentru a evita migrarea toxinei spre alte structuri alăturate, prevenind în acest mod o serie de efecte adverse. Imediat dupa tratament pacienții își vor relua activitatea zilnică normală, cu mențiunea de a evita efortul susținut pentru următoarele 3-5 zile.
Efecte secundare și complicații
Deși rare, o serie de efecte secundare pot apărea în urma injectării de toxină botulinică: roșeață, cefalee, simptome pseudo-gripale, slăbiciune musculară la nivelul mâinilor pentru primele 3-4 zile postinjectare. Rar, toxina poate migra la nivelul țesuturilor din vecinătatea zonei de injectare și pot apărea paralizii temporare, dar care se remit prin degradarea naturala a toxinei, sau , extrem de rar, toxina se poate dispersa sistemic cauzând tulburări de vedere, vorbire, continența sau respirație și este necesară monitorizarea de urgență.