Într-un lighean se pune un ou roşu, în unele locuri două, şi o monedă de argint. Deasupra se toarnă apă proaspătă, adusă chiar atunci de la fântână.
Toţi ai casei se spală, rând pe rând, dându-şi fiecare cu oul cel roşu peste obraz şi zicând: „Să fiu sănătos/sănătoasă şi obrazul să-mi fie roşu ca oul; toţi să mă dorească şi să mă aştepte, aşa cum sunt aşteptate ouăle roşii de Paşti; să fiu iubit/iubită ca ouăle în zilele de Paşti”. După aceea, luând fiecare piesă de argint în mână şi dând cu dânsa de asemenea peste faţă zice: „Să fiu mândru/mândră şi curat/curată ca argintul”. Fetele mai adaugă şi cuvintele: „Să trec la joc din mână în mână ca şi banul; să fiu uşoară precum cojile de ouă, care trec plutind pe apă”. Multe femei spun că de aceea îşi dau cu oul pe faţă, fiindcă ar dori ca faţa să le fie întotdeauna netedă şi ferită de coşuri, de orice soi de bubuliţe.
În unele locuri, se pun în lighean şi crenguţe de busuioc. Se zice că acei ce se spală astfel, vor fi onoraţi precum e onorat busuiocul.
Se spune că, ducând acasă ramuri de salcie sfinţită în Duminica Intrării Domnului în Ierusalim şi punându-le pe tocul uşii, ferim casa de duhuri rele.
Lumânarea cu care s-a luat Lumină de la biserică în Noaptea Învierii trebuie păstrată. Superstiţia spune că, de-a lungul anului, ea poate fi aprinsă în caz de furtună, calamitate sau necaz mare.
Despre cei care ciocnesc ouăle de Paste, se spune că se vor întâlni pe lumea cealaltă. Cel ce sparge oul are dreptul să-l ia; dacă celălalt refuză să i-l dea, acesta îl va mânca stricat pe lumea cealaltă.
SURSA: timpul.md