De ce iubim bărbaţii. Despre Dragobete şi bărbaţi, prin ochii femeilor. Ce spun despre dragii lor şi ce bărbaţi admiră.
De Dragobete ne (re)îndrăgostim şi ne gândim la persoanele de lângă noi: ce suntem şi putem datorită lor şi cum ar fi dacă ele nu ar fi existat. Dragobetele este o sărbătoare voioasă şi care ne „pregăteşte” de primăvară. Legenda fiului Babei Dochia a devenit sinonimă cu iubirea, la români. Fie ea năvalnică sau platonică, românii sărbătoresc dragostea musai. Ziua de Dragobete un prilej pentru cadouri, cuvinte de drag şi reamintit legende străvechi.
Cum vedeţi voi bărbaţii? Cum sunt ei şi pentru ce îi iubiţi?
„Puternici mental, nu neapărat sau doar fizic. Inteligenţi, dar şi cu inteligenţă emoţională. În jurul meu văd destui care muncesc cu ei înşişi şi în relaţia cu partenera lor. Iubesc bărbaţii pentru că ne completează, pentru că îşi suflecă mâinile şi se apucă de treabă când le-o cerem, pentru că ne iau ciocolată şi pastile când avem dureri menstruale şi pentru că le plac copiii. (…) Cel mai drag bărbat pentru mine e soţul meu. Îl ador. Plângem împreună la filme romantice şi ne lăsăm bileţele de dragoste prin casă” (Mirela Ana, 27 de ani, urban).
„Eu cred că un bărbat trebuie să asculte femeile din jurul lui: mamă, soţie, surori, colege. (…) Nu să decidă pentru ele. Să ştie când să tacă şi să lase femeile să decidă pentru ele însele. Partenerul trebuie să fie corect, să o iubească pe parteneră, să fie atent, să îi facă mici cadouri” (Veronica Martinoiu, 50 de ani, rural).
„Îi admir pe bărbaţii care îşi trec prin filtru propriu masculinitatea şi o poartă/ exprimă în mod pozitiv şi sănătos, care îşi conştientizează privilegiile. Am o deosebită apreciere pentru bărbaţii care nu se tem să aibă exprimarea de gen flexibilă oarecum, pentru bărbaţii complecşi, care nu se definesc în primul rând ca bărbaţi, ci ca oameni. Da, apreciez acei bărbaţi care nu se tem să se arate exact aşa cum sunt, fiinţe umane complexe, mai ales cei care ne ascultă durerile, au răbdare cu noi, aşa cum o facem şi noi cu ei şi care ne susţin în ce ne propunem, care nu se ruşinează să se inspire de la noi şi sa ne aprecieze deschis” (Ştefania Vintilă, 29 de ani, urban).
„Avem nevoie de bărbaţi. E un lucru firesc. Trebuie să ai un bărbat alături. Ar trebui să fie bun, atent, sufletist, să fie pe aceeaşi lungime de undă cu femeia şi să o iubească. Pentru asta iubim bărbaţii” (Constanţa Manolescu, 67 de ani, rural).
„De-a lungul vieţii i-am privit pe bărbaţi în multe feluri, de la admiraţie la ură şi înapoi. Bărbaţii pot fi adorabili, generoşi, gentili, minunaţi, pasionali, urâcioşi, morocănoşi, introvertiţi (de multe ori, din păcate). Iubesc pentru că m-au iubit, adorat, adulat. Pentru că sunt puternici, corecţi, sinceri, sensibili, carismatici, umorostici, valoroşi, inteligenţi, pasionali, copii” (Andreea Crăciun, 43 de ani, urban).
”A fi” bărbat pare să nu ţină cont de nivelul de studii sau mediul de rezidenţă, ci despre cultura în care cresc băieţii şi ce văd în jurul lor.
„Iubim bărbaţii dar să nu ne lase la greu. Îl admir pe fratele meu mai mare. S-a sacrificat pentru a ne creşte: 8 fraţi am fost: 5 fete şi 3 băieţi. A renunţat la şcoală, la viaţa lui pentru noi. Şi ne spunea: „Voi sunteţi fete, mai sunteţi şi rome, învăţaţi întâi, măritişul pe urmă. Şi să nu lăsaţi pe vreunul să vă jignească sau să vă dea o palmă, ca nu v-a făcut el!”, aşa ne repeta. În el am văzut cam cum ar trebui să fie un bărbat, ca să fie bun: familist, sensibil, atent la nevoile celorlalţi. Bărbatul meu mereu a fost aşa. Avem doi copii şi şi-a făcut griji pentru ei de când îi ţineam în burtă, pe fiecare. Nu aş fi putut fără el. E sufletul meu! Un bărbat trebuie să fie serios cu femeile, să le respecte şi să se gândească înainte de a face copii. Ca bărbat, să îţi asumi că ai obligaţii, îndatoriri să creşti copii, nu e doar treaba femeii” (Sonja Vasile, 33 ani, urban).
„Apreciez rarii bărbaţi care au inteligenţa emoţională, asumarea emoţională şi empatia necesară să funcţioneze în afara paradigmei de “bărbat adevărat”, “cocoş” şi tot ce e preaslăvit în societate. Care se pot numi feminişti, care pot da un pas sau zece în spate, care pot face spaţiu, pot oferi din spaţiul lor, pot asculta şi nu au nevoie sa fie centrul discuţiei şi atotştiutorii, care îşi pot asuma abuzul şi complicitatea la violenţa sexistă, care se pot raporta la lume în afara paradigmei dominaţiei şi supremaţiei masculinităţii” (Ela Crăciun, 30 de ani, urban).
„De când m-ai întrebat m-am tot gândit la cum văd bărbaţii, cine sunt, ce numitor comun au şi ce evocă cuvântul în imaginarul meu. Mi-am dat repede seama că multe dintre caracteristicile care îmi veneau în minte nu se aplicau indivizilor pe care îi cunosc şi îi apreciez, ci erau nişte cuvinte auzite mereu împreună, ca un fel de poezie-mantră, aşa că ca să pot răspunde la întrebările ce urmau, am ales să mă gândesc la oameni în general. Îmi place când oamenii sunt modeşti – în sensul în care le pasă de experienţele celorlalţi. Îmi place când nu îi pun pe ceilalţi în cutii pe criterii de gen, rasă sau clasă şi când se aşteaptă la ce e mai bun de la cel/cea/cex din faţa lor. Îmi place când îşi suflecă mânecile ca să ridice pe cineva de jos, metaforic sau nu, şi mai ales atunci când ştiu să ceară ajutor. Îmi plac cei care ştiu că comunitatea e importantă şi că singur se ajunge greu până departe. Îmi plac şi cei care luptă pentru ca tuturor să le fie mai uşor şi cei care sunt empatici. Cunosc câţiva oameni care se întâmplă să se identifice ca bărbaţi şi să fie exact aşa. Pe ei îi admir şi de la ei învăţ enorm în fiecare zi” (Cătălina Frâncu, 27 de ani, urban).
„Recent, am început să îmi dau seama că bărbaţii nu sunt diferiţi de noi, femeile. Unii sunt mai emotivi decât femeile sau le plac lucruri feminine, gen să îşi las părul lung şi asta este ok. Contează mult onestitatea, să se ţină de cuvânt” (Iulia Cimpoeru, 33 de ani, urban)
Ce bărbaţi admiră femeile şi de ce
„Pe partenerul meu… El m-a învăţat că pot să fac orice. Datorită lui am devenit feministă iar el era, înainte să ştie ce înseamnă” (Cătălina Frâncu).
„Sunt mai multe tipologii de bărbaţi care-mi plac, dar în acest moment al vieţii am constatat că cel mai mult apreciez la un bărbat intelgenţa, tenacitatea şi smerenia. Ador viziunea şi învăţămintele lui Lao Tzu. Iubesc sacrificiile lui Ghandi, cred ca doar un suflet măreţ se poate lăsa pe sine pentru binele semenilor săi. Îmi place divinul vocii lui Luciano Pavarotti, admir tenacitatea lui Rafael Nadal şi nu în ultimul rand, îmi place pasiunea lui Tony Robbins. Bărbaţii sunt echilibrul nostru, aşa cum şi noi femeile suntem echilibrul lor. De aceea cred că ne atragem atât de mult la nivel subtil (Andreea Crăciun).
„Pe Florin Piersic îl admir. E un actor bun şi un om blând. Are talent şi nu e arogant. Şi e un bărbat autentic, nu îi e frică să arate că e sensibil” (Veronica
Martinoiu).
„Ca modele de rol, am deosebită admiraţie pentru actorul Mark Ruffalo (este feminist şi vocal), Keanu Reeves (pentru curajul de a-şi asuma o masculinitate deloc standard, ci complexă – cu multe caracteristici privite ca fiind tipic feminine: bunătate, voluntariat, modestie etc.)” (Ştefania Vintilă).
Mi-e drag de Dragoş Pătraru şi de Justin Trudeau. Amândoi feminişti pe faţă, vorbesc despre subiecte sensibile precum violenţa şi drepturile femeilor. Mi se par adevăraţi aliaţi şi pentru asta îi admir tare. Şi sunt şi frumoşi (Mirela Ana).
Îl admir pe învăţătorul copiilor mei. Admir şi apreciez toţi profesorii bărbaţi. Să fii mămos, să ai dedicare, răbdare cu nişte boţuri ce aşteaptă îndrumare nu cred că e uşor. Şi îl apreciez pe florarul din colţul străzii. E bătrân şi singur. Nevasta i-a murit acum mulţi ani. Trăieşte greu, îi mai facem noi câte ceva de mâncare. În fiecare zi dă femeilor de pe strada noastră câte un trandafir sau orice altă floare, gratis. Zice el că toate femeile ar trebui să primească zilnic ba o floare, o îmbrăţisare sau o sărutare. Asta e vorba lui şi îmi e drag de el. Dacă ar fi mai mulţi bărbaţi ca el, viaţa multor femei ar fi mai bună” (Sonja Vasile).
„Sergiu Nicolaescu pentru că a fost un actor şi un regizor care a făcut filme memorabile despre poporul român” (Constanţa Manolescu).
„Colin Firth pentru că este sensibil, chipeş şi inteligent. Şi Hugh Grant, pentru carisma sa” (Iulia Cimpoeru).
SURSA: mediafax.ro